Templul Shaolin, inceputuri…

Templul Shaolin, inceputuri…

Conform datelor istorice mentionate in documentele vremii sau transmise oral din generatie in generatie, traditia Templului Shaolin are o vechime de aproximativ 1500 de ani. Cu toate acestea, tehnici de lupta cu si fara arme, mai mult sau mai putin sofisticate, s-au practicat in China cu mult timp inainte de aparitia Templului Shaolin. Pe de alta parte, aparitia si dezvoltarea a ceea ce putem numi acum pe buna dreptate “traditia Shaolin” se datoreaza in cea mai mare parte aparitiei Buddhism-ului in India.

Totul a inceput odata cu legendara calatorie pe care preotul indian, pe numele sau buddhist, Bodhidharma sau Da Mo a inteprins-o in China, traversand Tibetul, aproximativ in anul 540 DC, pentru a propovadui noua religie, Buddhism-ul. Da Mo dorea sa fie prmit de Imparat pentru a-i propune raspandirea noii religii in randul maselor. De altfel, textele sacre buddhiste ajunsesera deja in China cu ceva timp inaintea sosirii lui Da Mo, iar Imparatul le ceruse preotilor si calugarilor unui templu din apropiere sa inceapa sa le traduca din sanscrita in chineza. Nefiind de acord cu unele dintre opiniile Imparatului cu privire la modul in care trebuie inteles si practicat buddhismul, Da Mo paraseste palatul imperial si se retrage la un templu din apropiere. Templul respectiv era situat in provincia Henan si fusese construit pe locul unde pana nu demult fusese o padure, intre timp, defrisata din motive necunoscute. In locul copacilor taiati, Imparatul a dat ordin sa se sadeasca puieti pentru ca o noua padure, mai deasa si mai viguroasa, se creasca in acel loc. Inspirati de padurea de curand sadita din apropiere, preotii si calugari care locuiau in acea vreme in templu aveau sa denumeasca noul lacas de meditatie si rugaciune, Shaolin, in varianta canoaneza a limbii chineze, Sil Lum, sau “Padurea tanara”, denumire ce avea sa intre in legenda pentru totdeauna.

Cand Da Mo a ajuns la templu, calugarii nu l-au primit temandu-se sa nu fie vreun raufacator sau vreo iscoada a unor interese straine. Respins de calugari, Bodhidharma s-a retras intr-o pestera din apropiere unde, legenda spune ca, a meditat in continuu un timp indelungat (dupa unele surse, cativa ani). Se spune ca, datorita puterii sale de concentrare de-a dreptul fantastice, ar fi sapat o gaura cu privirea in peretele pesteri in timpul lungei perioade da meditatie. In cele din urma, calugarii i-au recunoscut calitatea de preot a lui Buddha (arhat) si l-au primit in manastire.

Odata intrat in templu, Da Mo a observat starea fizica proasta a preotilor si a calugarilor datorate lipsei exercitiului fizic. Astfel, de cele mai multe ori, acestia adormeau in timpul meditatiei si aveau o putere de concentrare foarte scazuta. Ca atare, Bodhidharma a hotarat sa-i invete o serie de 18 exercitii menite sa-i intareasca fizic si psihic. Dupa unele surse aceste exercitii imitau miscarile animalelor in lupta (tigru, cerb, leopard, sarpe, dragon, cocor, etc), dupa alte surse, cele 18 execitii erau preluate din Hatha Yoga si erau menite sa fluidizeze energia interna (yuan qi) si, ca atare, nu aveau nimic martial. Ceea ce s-a transmis pana la noi, insa, sunt o serie de exercitii de autoaparare simple dar eficiente care aveau sa constituie baza tehnicilor de Shaolin Kung-fu de mai tarziu. Aceste exercitii se invata de catre incepatori si se executa cu partener. De exemplu: Loveste cu tunul pe sub pod, Carligul de aur, Calugarul impinge usa, etc.

Cu timpul, Templul Shaolin se distingea tot mai mult printre templele Taoiste si Buddhiste care existau pe atunci in China, si asta tocmai datorita artelor martiale care se studiau aici. Astfel,  Templul Shaolin devenise ordin religios cu influiente Buddhiste si Taoiste si nu se mai referea doar la un anumit templu localizat intr-o anumita parte a Chinei, ci la toate templele care adoptasera noua forma de organizare. Ca atare, in scurt timp gasim temple ale ordinului Shaolin in mai toata China, de exemplu: Henan, O Mei Shan, Fukien, Wu Dang, Kwangtung, etc.

Desigur ca, istoria martiala a Templului Shaolin a inceput cu Da Mo, insa, artele martiale s-au practicat in China cu mult inaintea aparitiei Templului Shaolin. Sa nu uitam ca India este despartita de China doar de platoul Tibetan si, ca atare, schimburile culturale intre cele doua tari au avut loc de foarte multe ori de-a lungul timpului. Cu toate acestea, aparitia Templului Shaolin a creat o emulatie in randul adeptilor si a dus Kung-fu-ul traditional la nivel de arta. Preotii si calugarii Shaolin erau luptatori foarte buni si rareori puteau fi invinsi intr-o confruntare directa. Insa, tocmai acest renume de luptatori invincibili sau aproape invincibili si, totodata, echidistanti si neinregimentati politic avea sa le aduca mari necazuri. Astfel, o parte din Impartii si conducatorii Chinei, de-a lungul timpului, aveau sa intrzica practicile martiale si chiar activitatea templului in sine. De multe ori, templele Shaolin au fost asediate si chiar arse din temelii, iar preotii si calugarii au fost izgoniti sau si-au pierdut viata coplesiti de numarul mult prea mare al asediatorilor. Numai ca, atunci cand un templu era distrus, un altul avea sa apara in alta parte a Chinei.

Zestrea culturala a templului Shaolin (stiluri de arte martiale, medode si retete de vindecare din medicina traditionala, tehnici de qi gong, tehnici de meditatie, etc.) devenise foarte mare si foarte variata si, de aceea, preotii si calugarii Shaolin au considerat ca este bine sa noteze aceste cunostinte in pergamente pentru a folosi generatiilor viitoare. Din pacate, multe din aceste scrieri au fost distruse in numeroasele asedii la care au fost supuse, de-a lungul timpului, templele Shaolin. Au ramas, insa, destule date pentru a putea reinoda traditia templelor Shaolin. Multe dintre tehnicile autentice practicate odinioara in manastirile Shaolin se regasesc acum in stiluri consacrate si derivate din stilurile Shaolin autentice precum: Hung Gar, Choy Li Fat, Wing Chun, etc.

De-a lungul istoriei zbuciumate a Chinei se poate vorbi de multe momenmte de cumpana in care existenta si perpetuarea traditiei Shaolin au fost puse la grea incercare. Astfel, asediul Templului Shaolin de catre trupele manciuriene, aflate la putere pe atunci, acum aproximativ 400 de ani, rebeliunea boxerilor din 1901, dar si alte momente premargatoare sau ulteioare acestor evenimente istorice importante au afectat mai mult sau mai putin traditia Shaolin. Cea mai grea lovitura data traditiei Templului Shaolin si, in general, artelor martiale tradionale chinezesti a fost, fara indoiala, instaurarea prin forta a dictaturii comuniste in China. Trupele maoiste, printre altele si in numele asa-zisei revolitii culturale, aveau sa distruga o mare parte a manuscriselor Shaolin si sa interzica artele martiale traditionale sub pretextul ca acestea apartineau unei mentalitati retrograde de tip burghez. O mare parte dintre maestrii Shaolin, cei care nu au reusit sa fuga in alte tari, au avut de indurat foarte multi ani de temnita grea. In aceste conditii, dati-mi voie sa privesc cu multa retinere reactivarea traditiei si a Templului Shaolin, asa cum ne este prezentata de autoritatile de la Beijing.