Scurt Istoric

SCURT ISTORIC

Chiar daca circula multe legende cu privire la aparitia si la infiintarea diverselor scolilor de Ju-jutsu, nu avem, totusi, o data concreta la care sa putem afirma cu certitudine ca fiind data aparitiei acestei arte in tara soarelui rasare. Cert este doar faptul ca istoria Ju-jutsu-lui se impleteste indisolubil cu istoria Japoniei.

De-a lungul istoriei ei zbuciumate, Japonia a fost marcata de numeroase lupte interne intre clanuri rivale si, ca atare, combatantii trebuiau sa cunoasca foarte bine tehnici de lupta cu arme dar si fara arme. Asadar, la inceput Ju-jutsu a avut un caracter militar, iar scolile de initiere erau de fapt scoli de instruire militara, punandu-se mai mult accentul pe tehnicile de sabie (Katana) si de sulita (Yari). Aceasta perioada este cunoscuta sub denumirea de “Bu-jutsu” (Bu = razboi, lupta; Jutsu = tehnica, arta), iar ceea ce numim acum Ju-jutsu nu era decat o tehnica de razboi fara nici un concept filozofic dar destul de eficienta in lupta. Intre secolele XVII si XIX atat luptele intre clanuri cat si portul armelor au fost interzise prin lege. In aceste conditii, samuraii erau nevoiti sa lupte cu mainile goale impotriva oricarui gen de agresiune. Ca atare, in aceasta perioada, tehnicile de Ju-jutsu cunosc o dezvoltare vertiginoasa, iar numarul scolilor era de-a dreptul impresionant. La baza studiului artelor razboinice statea Bushido (Bushi = luptator, razboinic; Do = cale spirituala = Bushido = Calea luptatorului) un cod al onoarei care era cunoscut si aplicat pana la sacrificul suprem de toti samuraii. Aceasta perioada in care ju-jutsu a cunoscut o dezvoltare deosebita si a capatat accente spirituale si filozofice semnificative se numeste Bu-gei (Bu = lupta; Gei = arta). Ju-Jutsu capatase, asadar, aspecul de arta, de frumos, de armonie si nu mai era o simpla tehnica militara. Ultima perioada este perioada contemporana in care ju-jutsu nu mai este doar o tehnica de lupta ci si un concept filozofic si un mod de viata. Alaturi de tehnicile arhaice de lupta apar asadar si perceptele filozofice specifice Zen-ului sau Zen-buddhism-ului, Ju-jutsu capatand astfel o nuanta filozofico-spirituala care avea sa-l ridice definitiv la rang de arta in intelesul direct al cuvantului. De altfel, cuvantul “Bu” inseamna de fapt “incetarea luptei” sau “oprirea luptei” si nu are sub nici o forma un sens agresiv, iar studiul artei martiale ca atare capata si o nuanta spiritual-interioara. Acest aspect interior si filozofic care pune accentul pe introspectie (introspectie = studiul evolutiei propiei constiinte) si auto-cunoastere nu diminueaza cu nimic eficacitatea practica a Ju-jutsu-lui, ba dinpotriva, ii ofera o eficienta sporita prin cunoasterea si stapanirea mintii, adica, a ceea ce pune in miscare corpul fizic. Aceasta perioada, in care Ju-jutsu este pe langa o metoda foarte eficienta de autoaparare si o practica spirituala, se numeste perioada “Budo” si este practic, asa cum am mai mentionat, perioada contemporana.

In concluzie, Ju-jutsu poate fi practicat ca pe o metoda pragmatica si eficienta de autoaparare, dar, pentru cei care vor dori sa inteleaga acest fenomen si din “interior”, o pot face doar luand in calcul si astectele filosofice si spirituale ale acestei arte.