Ce este Aikido?

Ce este Aikido?

Aikido, in traducere “Calea armoniei energiei interne” (Ai –>armonie; Ki –>energie interna, forta vitala; Do –> cale, doctrina filosofica, mod de gandire) sau mai pe scurt “Calea armoniei”, este cea mai “recenta” arta martiala japoneza dar si cea mai spiritualizata. O Sensei Morihei Ueshiba a creat aceasta arta avand ca model tehnicile traditionale de Ken-jutsu, Ju-jutsu si Aiki-jutsu, insa punand accentul pe latura spiritual-interioara a artelor martiale. Datorita acestui aspect, Aikido poate fi considerata o arta martiala interna. Filosofie, cunoastere de sine, cultivarea spiritului si a energiei interne, mod de exprimare, autocontrol si echilibru, constientizarea si realizarea armoniei in interiorul si in exteriorul nostru, nonviolenta, etc. sunt aspectele esentiale ale Aikodo-ului. Fara aceasta baza spirituala Aikido nu este Aikido.

Daca in cazul unui karateka sau al unui ju-jutsuka notiunea de nonviolenta este data de codul moral si etic al artelor martiale, un aikidoka, chiar daca ar dori, nu ar putea sa fie violent deoarece in aikido nu exista atac. Intr-adevar, Aikido nu se poate aplica decat daca agresorul dezvolta un atac, oricare ar fi acela, impotriva unui aikidoka. Eficienta tehnicilor de Aikido depinde de forta atacului lui Uke (Uke – in Aikido, este cel care ataca), astfel cu cat forta de atac este mai mare cu atat mai eficienta este apararea lui Shite (Shite sau Nage – in Aikido, este cel care se apara, cel care executa tehnicile de proiectare si de imobilizare din Aikido).

Privita din exterior, de catre o asistenta neavizata, aceasta arta poate parea ireala, naiva sau trucata. Si totusi, in cazul unui aikidoka veritabil, totul este cat se poate de real. Shite (Nage) isi armonizeaza miscarile cu ale atacatorului, preluandu-i forta de atac si intorcand-o, prin miscari circulare, impotriva celui care a generat-o. Acest principiu, de a intoarce forta de atac a adversarului impotriva lui insusi, este specifica si Ju-jutsu-lui numai ca in acest caz se foloseste principiul “JU”®“principiul supletii”; in timp ce Aikido foloseste principiul “AIKI”–> “principiul uniunii energiei interne” sau principiul “sferei dinamice”. Aikido a fost initial si, intr-o oarecare masura mai este, o arta martiala profund spirituala si “interiorizata”, cel putin asa a fost conceputa de Ueshiba. Un aikidoka care tinde spre desavarsirea tehnicii trebuie sa faca eforturi constante pentru a-si stapani si armoniza mintea si trupul astfel incat cele doua parti sa formeze un tot unitar. Numai in aceste conditii va putea sa inteleaga si sa foloseasca energia interna intr-o confruntare reala.

Asa cum am mai aratat, in comparatie cu celelalte arte martiale de forta, respectiv Karate, Ju-jutsu, etc. unde se poate folosi si atacul propiu-zis pentru pentru a invinge, in Aikido trebuie sa astepti atacul adversarului pentru a-ti putea construi apararea. Din acest punt de vedere, Aikido necesita un grad de inteligenta si de intelegere aparte, situatie care il face, din pacate, inacesibil multora. Nu este de ajuns sa inveti si sa executi tehnicile de Aikido periodic la antrenament, trebuie sa intelegi si semnificatia lor interioara Daca nu exista rabdare, seriozitate si disciplina nu se poate invata Aikido si, in fond, nu se poate invata nimic. Daca ajungi sa te plictisesti dupa numai doi trei ani de practica inseamna ca nu vei intelege niciodata Aikido. Trebuie sa fie clar pentru toata lumea, numai prin repateri periodice se pot perfectiona procedeele si, in acest fel, Aikido-ul tau poate deveni cu adevarat o arta eficienta. NU exista alta cale.

Din nefericire, o buna parte a celor care practica Aikido elimina, cu buna stiinta sau nu, partea energetica si spirituala, transformand aceasta arta intr-o disciplina exterioara, in care forta fizica tinde sa aiba acelasi rol pe care il are in Judo. Acest lucru este cu adevarat regretabil pentru ca este, in fond, o deviere de la principiile fundamentale ale Aikido-ului si, ca urmare, nu mai poate fi vorba de Aikido.